vineri, 5 august 2016

Pe drumuri de țară

Cea mai mare bucurie a copiilor mei, neconștientizată însă pe deplin, este aceea că au bunici la țară. 

Vara aceasta numai acolo au stat, cu noi acolo în majoritatea timpului, și s-au bucurat pe deplin de tot ce înseamnă copilăria adevărată, așa cum o simt eu a fi adevărată: cu bunici și părinți care citesc povești, care alină zecile de căzături, cu mure coapte din grădină, cu adunat de roșii, castraveți, păstăi, ardei... în fiecare zi, cu melci codobelci căutați prin vie, cu plimbarea-terapie în pădurea binefăcătoare, cu fugărit mâțe leneșe, cu strâns ouă din cuibar, cu udat florile cu apă din fântână, cu udat legumele în solar, cu mers desculți prin iarba moale sau prin pietre, cu prăjituri de casă înfulecate cu poftă pe treptele casei, cu hrănit găinile cu aceleași prăjituri :) cu dezlegare la înghețată, cu pepene roșu rece și dulce, cu libertate și aer curat....

Dimineața primul lucru pe care îl fac este să iasă afară, în curte (în pijamale, bineînțeles), iar seara adorm în camere cu ferestre deschise și în cântec de greieri, despre care Teodora pune aceleași întrebări în fiecare seară : de ce cântă, dacă au chitară, dacă dorm în iarbă...
 
Mare dar am primit având părinți la țară. Mă simt binecuvântată că pot să le ofer curte cu iarbă, și nu tabletă/tv/telefon/jocuri etc.... Sper să nu uite bucuria timpului petrecut împreună și să o prefere mereu în detrimentul oricărui gadget la modă. Văd în jurul meu tot mai mulți copii cu ochii stinși, fără bucuria aceea din ochi de copil, fără entuziasmul micilor ghidușii, fără curiozitate asupra a tot ce îi înconjoară, imuni parcă la tot ce e viață în jur.....dar, aproape toți cu telefon conectat la internet....

 
 mult i-au mai cântat piticii, dar nu i-a dezamăgit și a ieșit somnoros până la urmă

sus pe deal, lângă pădure, cu satul rămas în vale și în soare, înconjurat de pădurea de pe cealaltă parte

cer albastru, nori de zahăr, miros de fân uscat peste tot în jur și copii liberi

soare torid și căpițe muncite

urcuș spre pădurea cu liniște

verde-albastru

liniștea mea...pădurea, oricare ar fi ea

în căutare de ghinde, printre frunzele uscate

terapie către înalt

sub stejarul bătrân din marginea pădurii, unde acum 30 de ani se juca tatăl lor cu fratele lui  :)

pur și simplu PERFECT

Mami, să nu uităm să luăm amintiri din pădure! Matei.

libertate sub norii alb-gri, goi de ploaie
și toate astea ce sunt dacă nu daruri?





duminică, 24 iulie 2016

Un film minunat despre bucuria și firescul copilăriei

http://filmehd.net/le-renard-et-lenfant-fetita-si-vulpea-2007-filme-online.html

L-am văzut deja de 2 ori, două zile consecutiv...Și o să-l revăd. E mi-nu-nat! L-au vazut și cei mici și au fost fascinați.


sâmbătă, 23 iulie 2016

dimineți, vară, mare, copilărie


era ora 6.30 a.m când am ajuns, cazarea se făcea de la 10, așa că, oricât eram de frântă de oboseală, am mers pe plajă cu piticii, care dormiseră tot drumul. Pe drumul din fotografie, care era de fapt distanta de la vilă la mare, cca 1 minut, se vedea marea însorită. 
Pentru cei mici e prima oară când o întâlnesc...Matei, văzând întinderea de apă din fața ochilor lui, de la capătul străduței, spune aproape șoptit : Mami, aceea e cumva marea?:) A fost frumoasă întâlnirea, cu tăcere mirată, cu răsuflarea tăiată și bucuria vie că se află acolo, așa cum au așteptat de când au luat vacanță...

Teodora și bucuria ei

 primele daruri

dimineți, în balconul cu aer proaspăt

un brăduț minunat, pe care îl vedeam ori de câte ori voiam să îmi savurez cafeaua pe balcon. Un brădut argintiu "maritim"

vedere de sus, după copaci, a drumului spre mare

în vizită la un Prieten drag sufletului meu

atât de aproape de urmele pașilor Părintelui Arsenie Papacioc
Pe tabloul de la chilia lui, e scris un citat care îmi era și mie în inima din tot ce am citit scris/spus de Părintele : "Pacea este de patru ori mai mare decât dreptatea..."

florile, un frumos de la care mânăstirile noastre nu fac rabat niciodată, și care mereu ne vor umple de bine și de firesc, așa cum nu vor putea vreodată să o facă tonele de  sclipici, de bronz, de kitsch, de....de....de...

am ajuns la Părintele fix în data de 19 iulie, neprogramat...Era ziua când împlinea 5 ani de când s-a născut în veșnicie. Era atâta pace la poalele salciei de lângă mormânt...l-am rugat să se roage și pentru noi și să ne dea o fărâmă din liniștea lui...

frățiori și biserica din lemn atingând cerul perfect


dimineața mea : mă trezisem la 6.30, am coborât să-mi fac cafeaua și am plecat să o beau pe plajă, cu briza mării, cu pescărușii, cu nisipul rece, cu inima mea, cu gândurile și grijile mele, cu mine....

când toată lumea e a ta : și cerul albastru, și apa jucăușă, și părinții cu dragul lor, și nisipul fin, și soarele cald care mângâie, și copilăria întreagă....
Exact cum mi-a spus Matei după o zi plină de bucurii : "Mami, vreau să-ți spun ceva.... Eu nu vreau să cresc, eu vreau să fiu copil. Tot timpul."

Știu, dragul meu....Și eu aș fi vrut să fim mereu așa...


vineri, 17 iunie 2016

Revedere cu Iasiul cu parfum de tei

Imediat după ce am coborât din microbuzul ce m-a purtat două ore spre Iași, am simțit acel miros al copilăriei, al orașului în care mergeam în fiecare vară spre vacanța la bunici. Deși tot drumul a fost însorit, Iașiul era acoperit de nori, fără vreo speranță de rază de soare. Dar faptul că nu aveam umbrelă, iar balerinii erau din piele întoarsă nu mi-au stricat bucuria escapadei mele în Marele Oraș (așa cum îl vedeam când eram copilă). Pentru că aveam încă suficient timp, am pornit agale, printre picuri de ploaie spre Universitate, urcând Râpa Galbenă, preferata mea, și Copoul, ignorând orice detaliu al orașului contemporan, bucurându-mă doar de aerul cald, parfumul de tei și de mine, acolo. 

A fost un răgaz doar al meu, deși mi-am dorit să mă întâlnesc cu oameni dragi inimii mele... Nu am avut prea mult timp la dispoziție însă, dar vara asta sigur o zi o voi dedica iar unei lungi plimbări în Iași, pentru că am prea multe adunate pe lista cu lucruri dragi de făcut.:)

Fiecare drum la Iași înseamnă întotdeauna și o carte pentru suflet aleasă în tihnă de pe rafturile unei librării. Mă bucur că am găsit această carte, o FRUMUSEȚE, chiar dacă are aer trist pe fiecare pagină, dar te readuce în tine, și găsești răspunsurile la propriile frământări sufletești, deși e aparent doar un roman. E minunată și asta mi-a făcut călătoria și mai specială. 

citind în microbuz - o delectare 

Râpa Galbenă, într-o zi ploioasă

cer senin, la întoarcere..

Săptămâna ce a trecut, toți piticii au rămas la bunici pentru 7 zile. Muuult. Mi s-au părut cele mai lungi zile din viață. Dar, dincolo de dorul dor, am avut momente doar pentru mine, pentru noi, care reîncarcă bateriile extraordinar de mult, și recâștigi puterea de a o lua de la capăt: un film bun seara, o cină de un restaurant minunat într-o livadă cu meri și ciripit de vrăbii, o carte citită mai pe îndelete, o cafea băută în tihnă, alături de câteva pagini de colorat (cred că e viciu deja, după atâtea cărți colorate cu cei mici)


semne de carte speciale, primite în dar la comenzile de la Libris

apus, după o ploaie de vară a unei seri de iunie. O încântare!


luni, 6 iunie 2016

din sacul cu amintiri

când zilele-s senine

 și colorate

și parfumate

când pădurea e iar a ta

și copilăria e așa


când cele mai frumoase culori sunt pe dealul bunicilor

iar oițele-s mai frumoase pe deal decât în pagini de cărți

când știi cât ești de norocos că poți vedea raze de soare printre nori

și te poți juca cu picioarele goale în apa caldă pe covoare moi

cele mai frumoase povești sunt cele trăite

amintiri de pe-un deal cu oi și soare

când e atât de ușor să fii copil și să te joci SIMPLU

când timpul încă mai are răbdare...

duminică, 24 aprilie 2016

Iar în bucuria pădurii

Cum vin zilele calde (și libere pentru mami) și reușim să ajungem la bunici, nici nu ne desfacem bine bagajele, că ne și pregătim de fugit pe coama dealului și de acolo în pădurea cu liniște.

când toată pădurea-i a ta

când ceru-i senin și soarele călduț

când verdele viu iese printre frunzele uscate rămase din toamnă

când puiul de om culege adună mici comori

echipa de cercetași, răscolind frunzele foșnitoare

perfecțiunea verde

la cules de albăstrele

micile frumuseți vor umple întotdeuna inimile mari, pecum cele de copii

adunând bumbișori

muguri, flori de măr, soare, cer albastru...
cum să nu fii recunoscător pentru atâtea daruri?

mereu o să visez la o casă în mijlocul pădurii, chiar de știu că e doar un vis...

liber la joacă, ca nicăieri altundeva

relaxare, cu tălpile goale

de vorbă cu motanul Tolănilă

 ce dor îmi va fi de mânuțele lor mici și cu miros de copil

așteptând cuminți să fie duse pe un mormânt

 amintirea celor dragi sufletului nostru și dragostea pentru ei va rămâne mereu aceeași, chiar dacă ne desparte o punte, aceeași punte... E așa de frumos să nu îi uiți și să duci la locul de amintire din lumea aceasta puțin din frumosul tău, ca atunci când le treceai pragul cândva, cu florile în mâini...

apus