marți, 18 octombrie 2016

Nisip și cărți de toamnă geroasă :)

S-au dus zilele concediului de toamna....Asa zis concediu, pentru ca fiecare zi a fost pliiină, dar nu ma plang. Bine ca le putem face pe toate. :)

Nu au lipsit cafeaua dulce și aburindă, cărțile pentru copii, poezie, și o carte nouă pentru mine...Turgheniev, un autor căruia acum i-a venit rândul, deși mulți l-au citit de multă vreme, alături de Dostoievski, Tolstoi etc.

cafea în cana de la bunica. La moartea ei am găsit-o în dulapul din bucătărie și am îndrăgit-o pe loc. De atunci cafeaua e......cu dor.....

parfum de toamnă și litere

Simona Epure, autoarea care scrie versuri minunate pentru copii. 
Pe Facebook, căutați Coșul cu pisici, mai ales daca iubiți mâțele și versurile. Va fi o delectare:)


noua ocupație a piticilor, NISIPUL KINETIC.

Nu m-am îndurat până acum să dau aproape
200 lei pe un kg...La cel original mă refer. Azi am găsit cu 20 lei/kg la PEPCO o variantă foarte bună, care ne ține ocupați multă vreme

atingerea-terapie

for fun :)

SFAT


sâmbătă, 15 octombrie 2016

Cand zilele trec tăvălug peste noi....

Inceputul de toamnă a fost plin și greu totodată pentru noi... Așa cumul de stări și sentimente nu am trăit vreodată : plecarea bunicii mele, ultima pe care o mai aveam, început de școală pentru Matei, boala gravă de tot a tatălui meu, mici bucurii prin tot greul ăsta....Zi de zi viața asta mi se pare tot mai greu de digerat, de înțeles, de asumat, de bucurat....Dar știu un singur lucru: nu avem încotro altfel. Viața, așa cum e ea, merge doar înainte, și nu ne rămâne decât să o trăim, neuitând să mulțumim pentru tot ce primim și să încercăm să o facem mai ușor de dus...

 cer senin, albastru, acolo unde, sus pe deal am lăsat-o pe bunica, în pământul alor ei, de unde se vede tot satul și casa ei părintească... 

Dor si tristețe că i-a fost foarte greu în ultimii ani, suferința zilelor petrecute în întuneric, pentru că de trei ani nu mai vedea, ea care, o viață a alergat, până la 86 de ani, când a orbit, să le fie de ajutor celor din jur, mulți la număr...La final, puțini, foarte puțini, numărați pe degetele de la o singură mână, i-au fost aproape....

trandafiri galbeni și început de școală

zile calde de toamnă, foarte puține ce-i drept, anul acesta

comori de toamnă, de dus la școală

zile in pădurea cu liniște, în care din nefericire am auzit grohăit de porci mistreți și am rupt-o la fugă peste deal....Nu prea mai am curaj sa revin singură cu cei mici...

toamnă bogată în grădina alor mei


de luat acasă :)

un măr c-un măr

în drumul spre magazin după praf de copt, Matei a avut grijă să aducă ceva și pentru mami :) Mereu vine cu vreun "suvenir"

răsărit

 amiaza perfectă


“Dacă sunt bine? Sunt în multe feluri. Sunt singură, sunt obosită, sunt tristă, sunt fericită, sunt norocoasă, sunt ghinionistă; sunt un milion de lucruri diferite în fiecare zi a săptămânii. Dar cred că bine este unul dintre ele.” Cecilia Ahern, "P.S. Te iubesc"


sâmbătă, 27 august 2016

Sâmbătă dimineața

cu o ciocolată nouă, cu zmeură alune si un mousse in interior....langa o cafea mare si fierbinte. Se anunță o zi luungă, unii mai muncesc si sâmbăta :)


Mașina spală, soarele asteaptă cuminte în balcon să-mi usuce rufele, copiii sunt la bunici, ne revedem curând. Citesc printre gurile de cafea, îmi notez lucruri....

Am primit de la o colegă o carte motivațională, deși nu-s fanul acestui gen, dar care imi place destul de mult și îmi confirmă din nou lucruri de care auzisem deja. E vorba de Atitudinea este totul, de Jeff Keller. 

Mi-am printat două cărți ale autorului meu preferat, Dumitru Constantin Dulcan, Mintea de dincolo și Inteligența materiei. Este minunat cum acest om, de știință, medic neurolog, profesor universitar lasă niște lucrări extraordinare despre ce e de fapt dincolo de viața asta palpabilă la care ne raportăm noi minut de minut, despre ce este omul și tot ce îl înconjoară în esență, și despre profunzimea cu care e alcătuit totul din jur. Sunt fascinată de tot ce scrie și spune. Am citit acum 2 ani alte două cărți ale sale, care mi-au confirmat științific tot ce citisem eu la Sfinții Părinți. Sunt pe youtube multe interviuri cu dumnealui, pe care eu una la ascult pe la 11-12 noaptea :)


E o zi perfectă pentru a zâmbi, a lăsa mai bine în urma noastră, a mângâia pe cineva, a spune a vorbă bună. Și nu e greu deloc!

vineri, 5 august 2016

Pe drumuri de țară

Cea mai mare bucurie a copiilor mei, neconștientizată însă pe deplin, este aceea că au bunici la țară. 

Vara aceasta numai acolo au stat, cu noi acolo în majoritatea timpului, și s-au bucurat pe deplin de tot ce înseamnă copilăria adevărată, așa cum o simt eu a fi adevărată: cu bunici și părinți care citesc povești, care alină zecile de căzături, cu mure coapte din grădină, cu adunat de roșii, castraveți, păstăi, ardei... în fiecare zi, cu melci codobelci căutați prin vie, cu plimbarea-terapie în pădurea binefăcătoare, cu fugărit mâțe leneșe, cu strâns ouă din cuibar, cu udat florile cu apă din fântână, cu udat legumele în solar, cu mers desculți prin iarba moale sau prin pietre, cu prăjituri de casă înfulecate cu poftă pe treptele casei, cu hrănit găinile cu aceleași prăjituri :) cu dezlegare la înghețată, cu pepene roșu rece și dulce, cu libertate și aer curat....

Dimineața primul lucru pe care îl fac este să iasă afară, în curte (în pijamale, bineînțeles), iar seara adorm în camere cu ferestre deschise și în cântec de greieri, despre care Teodora pune aceleași întrebări în fiecare seară : de ce cântă, dacă au chitară, dacă dorm în iarbă...
 
Mare dar am primit având părinți la țară. Mă simt binecuvântată că pot să le ofer curte cu iarbă, și nu tabletă/tv/telefon/jocuri etc.... Sper să nu uite bucuria timpului petrecut împreună și să o prefere mereu în detrimentul oricărui gadget la modă. Văd în jurul meu tot mai mulți copii cu ochii stinși, fără bucuria aceea din ochi de copil, fără entuziasmul micilor ghidușii, fără curiozitate asupra a tot ce îi înconjoară, imuni parcă la tot ce e viață în jur.....dar, aproape toți cu telefon conectat la internet....

 
 mult i-au mai cântat piticii, dar nu i-a dezamăgit și a ieșit somnoros până la urmă

sus pe deal, lângă pădure, cu satul rămas în vale și în soare, înconjurat de pădurea de pe cealaltă parte

cer albastru, nori de zahăr, miros de fân uscat peste tot în jur și copii liberi

soare torid și căpițe muncite

urcuș spre pădurea cu liniște

verde-albastru

liniștea mea...pădurea, oricare ar fi ea

în căutare de ghinde, printre frunzele uscate

terapie către înalt

sub stejarul bătrân din marginea pădurii, unde acum 30 de ani se juca tatăl lor cu fratele lui  :)

pur și simplu PERFECT

Mami, să nu uităm să luăm amintiri din pădure! Matei.

libertate sub norii alb-gri, goi de ploaie
și toate astea ce sunt dacă nu daruri?





duminică, 24 iulie 2016

Un film minunat despre bucuria și firescul copilăriei

http://filmehd.net/le-renard-et-lenfant-fetita-si-vulpea-2007-filme-online.html

L-am văzut deja de 2 ori, două zile consecutiv...Și o să-l revăd. E mi-nu-nat! L-au vazut și cei mici și au fost fascinați.


sâmbătă, 23 iulie 2016

dimineți, vară, mare, copilărie


era ora 6.30 a.m când am ajuns, cazarea se făcea de la 10, așa că, oricât eram de frântă de oboseală, am mers pe plajă cu piticii, care dormiseră tot drumul. Pe drumul din fotografie, care era de fapt distanta de la vilă la mare, cca 1 minut, se vedea marea însorită. 
Pentru cei mici e prima oară când o întâlnesc...Matei, văzând întinderea de apă din fața ochilor lui, de la capătul străduței, spune aproape șoptit : Mami, aceea e cumva marea?:) A fost frumoasă întâlnirea, cu tăcere mirată, cu răsuflarea tăiată și bucuria vie că se află acolo, așa cum au așteptat de când au luat vacanță...

Teodora și bucuria ei

 primele daruri

dimineți, în balconul cu aer proaspăt

un brăduț minunat, pe care îl vedeam ori de câte ori voiam să îmi savurez cafeaua pe balcon. Un brădut argintiu "maritim"

vedere de sus, după copaci, a drumului spre mare

în vizită la un Prieten drag sufletului meu

atât de aproape de urmele pașilor Părintelui Arsenie Papacioc
Pe tabloul de la chilia lui, e scris un citat care îmi era și mie în inima din tot ce am citit scris/spus de Părintele : "Pacea este de patru ori mai mare decât dreptatea..."

florile, un frumos de la care mânăstirile noastre nu fac rabat niciodată, și care mereu ne vor umple de bine și de firesc, așa cum nu vor putea vreodată să o facă tonele de  sclipici, de bronz, de kitsch, de....de....de...

am ajuns la Părintele fix în data de 19 iulie, neprogramat...Era ziua când împlinea 5 ani de când s-a născut în veșnicie. Era atâta pace la poalele salciei de lângă mormânt...l-am rugat să se roage și pentru noi și să ne dea o fărâmă din liniștea lui...

frățiori și biserica din lemn atingând cerul perfect


dimineața mea : mă trezisem la 6.30, am coborât să-mi fac cafeaua și am plecat să o beau pe plajă, cu briza mării, cu pescărușii, cu nisipul rece, cu inima mea, cu gândurile și grijile mele, cu mine....

când toată lumea e a ta : și cerul albastru, și apa jucăușă, și părinții cu dragul lor, și nisipul fin, și soarele cald care mângâie, și copilăria întreagă....
Exact cum mi-a spus Matei după o zi plină de bucurii : "Mami, vreau să-ți spun ceva.... Eu nu vreau să cresc, eu vreau să fiu copil. Tot timpul."

Știu, dragul meu....Și eu aș fi vrut să fim mereu așa...


vineri, 17 iunie 2016

Revedere cu Iasiul cu parfum de tei

Imediat după ce am coborât din microbuzul ce m-a purtat două ore spre Iași, am simțit acel miros al copilăriei, al orașului în care mergeam în fiecare vară spre vacanța la bunici. Deși tot drumul a fost însorit, Iașiul era acoperit de nori, fără vreo speranță de rază de soare. Dar faptul că nu aveam umbrelă, iar balerinii erau din piele întoarsă nu mi-au stricat bucuria escapadei mele în Marele Oraș (așa cum îl vedeam când eram copilă). Pentru că aveam încă suficient timp, am pornit agale, printre picuri de ploaie spre Universitate, urcând Râpa Galbenă, preferata mea, și Copoul, ignorând orice detaliu al orașului contemporan, bucurându-mă doar de aerul cald, parfumul de tei și de mine, acolo. 

A fost un răgaz doar al meu, deși mi-am dorit să mă întâlnesc cu oameni dragi inimii mele... Nu am avut prea mult timp la dispoziție însă, dar vara asta sigur o zi o voi dedica iar unei lungi plimbări în Iași, pentru că am prea multe adunate pe lista cu lucruri dragi de făcut.:)

Fiecare drum la Iași înseamnă întotdeauna și o carte pentru suflet aleasă în tihnă de pe rafturile unei librării. Mă bucur că am găsit această carte, o FRUMUSEȚE, chiar dacă are aer trist pe fiecare pagină, dar te readuce în tine, și găsești răspunsurile la propriile frământări sufletești, deși e aparent doar un roman. E minunată și asta mi-a făcut călătoria și mai specială. 

citind în microbuz - o delectare 

Râpa Galbenă, într-o zi ploioasă

cer senin, la întoarcere..

Săptămâna ce a trecut, toți piticii au rămas la bunici pentru 7 zile. Muuult. Mi s-au părut cele mai lungi zile din viață. Dar, dincolo de dorul dor, am avut momente doar pentru mine, pentru noi, care reîncarcă bateriile extraordinar de mult, și recâștigi puterea de a o lua de la capăt: un film bun seara, o cină de un restaurant minunat într-o livadă cu meri și ciripit de vrăbii, o carte citită mai pe îndelete, o cafea băută în tihnă, alături de câteva pagini de colorat (cred că e viciu deja, după atâtea cărți colorate cu cei mici)


semne de carte speciale, primite în dar la comenzile de la Libris

apus, după o ploaie de vară a unei seri de iunie. O încântare!