joi, 9 martie 2017

de azi

Am început o carte minunată, despre care am aflat dintr-o recenzie a părintelui Constantin Necula si am avut încredere să merg pe mâna lui :) E vorba despre Cu ultima suflare, scrisă de Paul Kalanithi.

La treizeci si sase de ani, neurochirurgul Paul Kalanithi a descoperit ca sufera de cancer la plamani. A fost inceputul unei schimbari tragice: medicul care trateaza pacienti in faza terminala s-a transformat intr-un pacient care se lupta sa traiasca. Iar viitorul pe care si-l imagina impreuna cu sotia s-a evaporat.
Cu ultima suflare este cronica transformarii sale dintr-un naiv student la Medicina, care se intreaba ce inseamna o viata plina de sens, in neurochirurg, in pacient si intr-un tata care trebuie sa-si infrunte propria moarte.
De ce merita traita viata? Ce faci cand viitorul ramane un etern prezent? Ce inseamna sa ai un copil cand nu mai ai sansa la viata? Iata cateva dintre intrebarile la care autorul acestei marturii profund emotionante cauta raspuns. Cartea lui Paul Kalanithi este o meditatie de neuitat despre infruntarea mortii si un elogiu al vietii.
Cu ultima suflare este un gest emotional care a meritat: o induiosatoare si meditativa cronica de familie, dar si despre medicina si literatura. In ciuda tonului intunecat, poarta un mesaj pozitiv.“
The Washington Post





 

 Până una alta mă bucur de soarele care a devenit tot mai darnic și mai cald în a-și împărți razele cu noi, cei sătui de frig și griul de afară. În zilele libere, printre zecile de cerințe ale micilor mei care devin tot mai mari, continui să profit de o pagină dintr-o carte bună, de o cafea aromată, de flori vesele, de frânturi de cântece și poezii de ziua mamei, de o vorbă cu oameni deschiși la minte și la inimă și încerc să reînvăț exercițiul mulțumirii, pentru tot ce mi se întâmplă bun sau nu. 😊


 martie

 dulce pentru pici

a doua carte ce imi umple spațiile libere :)
ferestre cu tălpițe :)
și fotografii minunate, de la LORETA


sâmbătă, 28 ianuarie 2017

După ceva tăcere.....

... incerc să aștern și aici câteva gânduri, nu de alta, dar am fost rugată să nu las praful să se aștearnă. :)

Anul a început exact așa cum e de la jumătatea celui ce a trecut: un mozaic cu multe, uneori prea multe piese : vise, bucurii, rugăciuni, dureri, iluzii, tristețe, speranță, muncă, efort, perseverență, culori, lumină, întuneric, sănătate, boală, liniște, haos, oameni, acțiuni, promisiuni, emoții, gânduri, gânduri, gânduri.....

Ce a adus nou anul, deși nu țin la astfel de obiceiuri de început de an, de sfârșit de an, este faptul că nu simt nevoia să mă mai plâng de nimic. Iau totul EXACT așa cum e. Cu încercarea de a mă adapta mereu și mereu noilor situații, noilor persoane ce îmi apar în cale, noilor stări prin care trebuie să trec. Mi se pare esențial pentru a merge liniștită mai departe. Să nu mă mai opun, să nu mai duc lupte de principii, de a convinge pe unul sau pe altul, ci de a merge drept pe calea pe care SIMT că trebuie să merg, convinsă de valorile în care cred și de la care nu mă abat. Chiar cred că fiecare lucrușor prin care trecem are propria sa lecție pentru noi.

Dincolo de toate aceste gânduri, viața curge lin, deși o simt năvalnic, și nopțile rămân refugiul meu de liniște, în care meditez, citesc, mă adun, pentru ca a doua zi să mă risipesc iar....

Ultima carte ce m-a ținut strâns legată de ea, a fost O fată ca tine.  Am ales-o pur și simplu din Auchan, citind in diagonală câteva pagini. E minunată, despre viața adevarată, din timpul războiului, despre dragoste si puterea de a lupta, deși aparent ai avea zero șanse. Minunată!


În rest, mă bucură aceleași lucruri: soarele, oamenii buni, o zambilă cumpărată din supermarket deși intrasem pentru tăiței, o cafea fierbinte într-o după amiază grea, o crăciuniță și un chiparos ce îmi înveselesc fereastra din bucătărie. :)
Viața e minunată, e un dar ca nici un altul, chiar dacă uneori ni se pare grea... și chiar este....






pătuțurile noi ale piticilor, deși în sertar dorm eu, contrar previziunilor :)

da, tot mai mult irosim timpul, deși suntem conștienți de asta....

Steaua Crăciunului, încă e frumoasă, și chiparosul meu drag

 o altă carte faină de tot, despre pelerinajul El Camino

Am citit zilele acestea ceva cu care mă identific tot mai mult, pe zi ce trece, semn ca nu eram chiar asa...  Zi de zi, îmi dau voie să fiu unicul scriitor al vieții mele. Asta e tot ce-mi doresc: să fiu un suflet viu în propria-mi viață!



marți, 20 decembrie 2016

bucurii

                                    apus

            tarta cu mar, zahar ars si scortisoara

                        umbrelute colorate

                           dimineti cu soare

       un cer....cum nu am mai vazut vreodata

                     ia cea noua a lui Matei

                   un Dar minunat de Secret Santa

                      Wallpaper. I love it! :)




joi, 15 decembrie 2016

pregătiri... gânduri...Crăciun

Nu am mai scris de mult timp....Dar cand nu am starea de a împărtăși lucruri senine, aleg tăcerea...Măcar în scris...

E o perioadă tare frumoasă, pe care mi-aș dori-o mai lipsită de griji, dar nu e...și încerc să văd mereu luminița de la capătul tunelului, dar în ultima vreme nu-mi prea iese..

Dincolo de toate astea, copiii sunt cei care te trag la liman de cele mai multe ori și te forțează să redevii copilul de altădată prin colindele lor, desenele de iarnă, poveștile de seară, bucuria bradului împodobit, jucăriile și cărțile primite în dar de la Moșul Nicolae, singurul în care credem de altfel :)

Anul acesta ghetuțele lor au fost pline cu bucurii, dintre care nu aveau cum lipsi....cărțile! :)

Matei a primit o enciclopedie frumoasă despre cum se succed anotimpurile în grădină și despre schimbările vremii de afară din fiecare lună a anului. Culorile sunt vii, textul ușor de parcurs, iar paginile au hârtia lucioasă.☺



Teodora a avut în dar o carte despre bucuria de a fi parte la Nașterea lui Iisus, an de an, la fel ca acum două mii de ani.





pagini a căror text descriu exact goana zilelor noastre, după cele ale trupului, pierzând de fapt esența Crăciunului, care este Hristos născut în iesle


 Filipinul a găsit în ghetuțe o carte despre Crăciunul unei familii de șoricei și un "înger" căzut din cer. O carte despre bucuria de a dărui.






Pentru mine rămân tot mai puține fărâme de timp, în care mă corcolesc cu o cafea caldă și două-trei pagini dintr-o carte. Acum citesc frânturi din "În drum spre casă".



marți, 18 octombrie 2016

Nisip și cărți de toamnă geroasă :)

S-au dus zilele concediului de toamna....Asa zis concediu, pentru ca fiecare zi a fost pliiină, dar nu ma plang. Bine ca le putem face pe toate. :)

Nu au lipsit cafeaua dulce și aburindă, cărțile pentru copii, poezie, și o carte nouă pentru mine...Turgheniev, un autor căruia acum i-a venit rândul, deși mulți l-au citit de multă vreme, alături de Dostoievski, Tolstoi etc.

cafea în cana de la bunica. La moartea ei am găsit-o în dulapul din bucătărie și am îndrăgit-o pe loc. De atunci cafeaua e......cu dor.....

parfum de toamnă și litere

Simona Epure, autoarea care scrie versuri minunate pentru copii. 
Pe Facebook, căutați Coșul cu pisici, mai ales daca iubiți mâțele și versurile. Va fi o delectare:)


noua ocupație a piticilor, NISIPUL KINETIC.

Nu m-am îndurat până acum să dau aproape
200 lei pe un kg...La cel original mă refer. Azi am găsit cu 20 lei/kg la PEPCO o variantă foarte bună, care ne ține ocupați multă vreme

atingerea-terapie

for fun :)

SFAT


sâmbătă, 15 octombrie 2016

Cand zilele trec tăvălug peste noi....

Inceputul de toamnă a fost plin și greu totodată pentru noi... Așa cumul de stări și sentimente nu am trăit vreodată : plecarea bunicii mele, ultima pe care o mai aveam, început de școală pentru Matei, boala gravă de tot a tatălui meu, mici bucurii prin tot greul ăsta....Zi de zi viața asta mi se pare tot mai greu de digerat, de înțeles, de asumat, de bucurat....Dar știu un singur lucru: nu avem încotro altfel. Viața, așa cum e ea, merge doar înainte, și nu ne rămâne decât să o trăim, neuitând să mulțumim pentru tot ce primim și să încercăm să o facem mai ușor de dus...

 cer senin, albastru, acolo unde, sus pe deal am lăsat-o pe bunica, în pământul alor ei, de unde se vede tot satul și casa ei părintească... 

Dor si tristețe că i-a fost foarte greu în ultimii ani, suferința zilelor petrecute în întuneric, pentru că de trei ani nu mai vedea, ea care, o viață a alergat, până la 86 de ani, când a orbit, să le fie de ajutor celor din jur, mulți la număr...La final, puțini, foarte puțini, numărați pe degetele de la o singură mână, i-au fost aproape....

trandafiri galbeni și început de școală

zile calde de toamnă, foarte puține ce-i drept, anul acesta

comori de toamnă, de dus la școală

zile in pădurea cu liniște, în care din nefericire am auzit grohăit de porci mistreți și am rupt-o la fugă peste deal....Nu prea mai am curaj sa revin singură cu cei mici...

toamnă bogată în grădina alor mei


de luat acasă :)

un măr c-un măr

în drumul spre magazin după praf de copt, Matei a avut grijă să aducă ceva și pentru mami :) Mereu vine cu vreun "suvenir"

răsărit

 amiaza perfectă


“Dacă sunt bine? Sunt în multe feluri. Sunt singură, sunt obosită, sunt tristă, sunt fericită, sunt norocoasă, sunt ghinionistă; sunt un milion de lucruri diferite în fiecare zi a săptămânii. Dar cred că bine este unul dintre ele.” Cecilia Ahern, "P.S. Te iubesc"